ECHILIBRU

s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; pl. echilíbre

s. 1 . stabilitate. (Se asigura ~l navei.)
2. cumpana, cumpaneala, cumpanire. (A se afla în pozitie de ~.)
3. (rar) statica. (Tulburari de ~.)
4. v. armonie.

s. n.
1. stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare sau de repaus.
2. (biol.) însuşire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.
◊ ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziţia faunei şi a florei rămâne aproape constantă.
3. proporţie, raport just între lucruri opuse.
◊ ~ de forţe = situaţie în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influenţă şi dominaţie în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
4. (psih.) senzaţie de ~ = senzaţie care reflectă poziţia şi mişcările corpului în spaţiu.
5. (fig.) stare de linişte, de armonie, de stabilitate sufletească. (fr. equilibre, lat. aequilibrium)

echilibre, s.n.
1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu-i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen.
◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfăşoară cu aceeaşi intensitate.
◊ Expr. A-şi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuşi.
2. Proprietate a anumitor sisteme de forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită.
◊ Fig. Stare de linişte, armonie, de stabilitate lăuntică.
3. Stare a unei balanţe economice în care părţile comparate sau raportate sunt egale.
◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanţă între elementele interdependente şi toate variabilele activităţii economice şi sociale.
4. Fig. Proporţie justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. - Din fr. équilibre , lat aequilibrium.

dezechilibru