ECHILIBRARE

s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări

s. 1 . contrabalansare, cumpaneala, cumpanire. (O greutate pusa pentru ~.)
2. v. compensare.

s. f.
1. acţiunea de a (se) echilibra.
2. anulare a forţelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mişcare periodică.
3. aducere a unui circuit sau a unei reţele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensităţii curentului.
4. reducere a perturbaţiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicaţii, prin compensarea asimetriilor. (echilibra)

echilibrări, s.f.
1. Acţiunea de a (se) echilibra şi rezultatul ei; cumpănire.
2. (Tehn.) Anulare a forţelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mişcării accelerate a acestora; contrabalansare.
3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicaţii. - V. echilibra.

dezechilibrare