EBOŞA

vb., ind. prez. 1 sg. eboşéz, 3 sg. şi pl. eboşeáză, 1 pl. eboşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. eboşéze; ger. eboşând

s. f., g.-d. art. ebóşei; pl. ebóşe

vb. tr.
1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc.
2. a da o primă formă unei opere de artă; a schiţa. (fr. ebaucher)

s. f.
1. semifabricat prin eboşare.
2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schiţată.
◊ schiţă, crochiu.
3. (fig.) schiţare; aparenţă. (fr. ebauche)

eboşez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor intrerioare sau uniformizării materialului respectiv. - Din fr. ébaucher.

eboşe, s.f.
1. Semifabricat obţinut prin deformare plastică din lingouri.
2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală.
◊ Schiţă, crochiu. - Din fr. ébauche.

v. eboşa

v. eboşă