Dator

رايانه، كامپيوتر

tietokone

adj. m., pl. datóri; f. sg. şi pl. datoáre

adj.
1. îndatorat. (Om ~ cu bani.)
2. obligat. (Sunt ~ sa fac acest lucru.)DATOR2 s. v. datorie, îndatorire, însarcinare, obligatie, sarcina.

-OARE
datori, -oare, adj.
1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească).
◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează.
◊ Îndatorat faţa de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc.
2. Obligat (moraliceşte sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. - Lat. debitorius (după da2).