CABOTIN

1807, « comédien ambulant »; orig. incert., soit nom d'un comédien ambulant sous Louis XIII, soit mot picard, « homme très petit » (fin xviiie), du lat. caput « tête »; soit, d'après Guiraud, à rapprocher du provençal far cabot « saluer », doublet de capoter « faire signe avec la tête ».honar-mand e dowr(e)-gard
honar-piša ye xod-namâ

s. m., pl. cabotíni

I. s. m. f.
1. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.
2. actor lipsit de talent.
◊ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat.
II. adj. prefăcut, fals, teatral. (fr. cabotin)

-Ă
cabotini, -e, s.m. şi f.
1. (în trecut, în Franţa) Actor (sau actriţă) ambulant(ă).
2. Actor (sau actriţă) mediocru(ă) care urmăreşte obţinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmăreşte să obţină succese uşoare prin mijloace ieftine. - Din fr. cabotin.

v. cabotin