CABLU

s. n. (sil. -blu), art. cáblul; pl. cábluri

s. fir. (~ electric.)

s. n.
1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susţinere ori tracţiune.
2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (fr. câble, engl. cable)

cabluri, s.n.
1. Funie groasă obţinută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat.
2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliş vegetal sau metalic).
3. Unitate de măsură pentru distanţe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. - Din fr. câble.

v. cablu