CABINĂ

s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne

s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc.
◊ ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (fr. cabine)

cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. - Din fr. cabine.

v. cabină

cabina