CABALĂ

Cabala este o tradiţie veche, ce s-a născut acum 5770 de ani. Termenul „Cabala” derivă de la cuvântul ebraic kabbalah, care înseamnă primire, receptare. De fapt, limba ebraică, considerată una din limbile sacre, a fost dezvoltată în mod special de către şi pentru cabalişti, pentru a-i ajuta să comunice despre chestiuni spirituale. Accesul larg la esoterismul Cabalei este realizat de abia la sfârşitul secolului XXI, prin Cartea lui Zohar. În viziunea cabalistului Baal HaSulam, însemnătatea vieţii este „revelarea Dumnezeirii Sale către creaturile sale în această lume”. Deci, mai mult decăt în orice tradiţie, în Cabala, care este mult mai abstractă şi mai cifrată, revelarea Sinelui este o chestiune de dăruire din partea Divinităţii către om, atunci când acesta s-a corectat, iar omul e cel care primeşte, datorită trezirii fiinţei prin studierea înţelepciunii Cabala.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

s. v. complot, conjuratie, conspiratie, intriga, masinatie, uneltire.

s. f.
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie. (fr. cabale, germ. Kabale)

(2 ) cabale, s.f.
1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare.
2. Fig. Uneltire, intrigă. - Din fr. cabale , germ. Kabale.