BACANALĂ

s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

s. v. desfrâu, dezmăţ, orgie.

bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului.
◊ Fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. - Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

v. bacanală

v. bacanal