Bacalaureat
bacalaureát
(examen) s. n. (sil. -la-u-re-at), pl. bacalaureátebacalaureát2 (persoană) s. m. (sil. -la-u-re-at), pl. bacalaureáţi
Copyright © 2004-2007 DEX online
BACALAUREAT
s. (fam.) bac. (A reuşit la ~.)
Copyright © 2004-2007 DEX online
bacalaureat
I. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac 3 (2).
II. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu. (fr. baccalaureat, lat. baccalaureatus)
Copyright © 2004-2007 DEX online
BACALAUREAT
-Ă
bacalaureaţi, -te, subst. 1. s.n. Examen general pentru absolvenţii liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituţie de învăţământ superior.
◊ Titlu obţinut în urma acestui examen. 2. S.m. şi f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1 ). [Pr.: -la-u-re-at] - Din fr. baccalauréat.
Copyright © 2004-2007 DEX online