BABACĂ

s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babácibabác2 s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci

s. v. părinte, tată.

babaci, s.m. (Reg.) Tată.
◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia.
◊ (Fam.; la pl.) Părinţi. [Var.: băbácă, babác s.m.] - Din ngr. babákas.

s.m. v. babacă.

v. babac