Alibi

1. aliba;
2. alibi, -scuza, pretext;

v. alibi

s. n., pl. alibíuri

alibiuri, s.n.
1. Dovadă de nevinovăţie rezultată din constatarea că, la data săvârşirii infracţiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei.
2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1 ).
3. Fig. Pretext, scuză, justificare.
◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deţine (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. - Din fr. alibi.

s. n.
1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei că în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.
2. (fig.) justificare, scuză. (fr., lat. alibi)