Republica Algeriană Democratică şi Populară (în arabă: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, în franceză: République Algérienne Démocratique et Populaire) este o ţară din nordul
Africii ce are ca vecini
Marea Mediterană la nord,
Tunisia la nord-est,
Libia la est,
Niger la sud-est,
Mali şi
Mauritania la sud-vest şi
Maroc la vest precum şi câţiva kilometri din teritorile anexate din
Sahara Occidentală. Denumirea Algeria (
Arabă al-jazā’ir الجزائر) este derivat de la capitala ţării,
Alger, care însăşi provine de la cuvântul arab care desemnează insulele referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitale exitente până la unirea cu continentul în
1525. Originea şi denumirea Numele Algeria este derivat de la numele oraşului Alger care însuşi este din
limba arabă al-jazā’ir, care tradus înseamnă insulele, se referă la cele patru insule de pe coastă care au devenit parte a continentului în
1525. Istoria Articol principal: Istoria Algeriei Populaţia nativă
berberă din Algeria a trăit sub ocupaţie străină mulţi din ultimii trei mii de ani.
Fenicienii (1000 î.Hr.) şi
Imperiul Roman (
200 î.Hr.) au fost cei mai importanţi dintre aceştia până la sosirea
arabilor în
secolul al VIII-lea. Un fapt mai puţin cunoscut este că dinastia berberă Fatimid originară din Algeria a cucerit
Egiptul dar a abandonat curând după
Africa de Nord. Algeria a fost integrată
Imperiului Otoman de
Khair ad-Din şi fratele său Aruj care a făcut din coastele ţării o bază pentru
corsari; aceştia au intrat în
Alger în
anii 1600, după ce centrul lor de activitate s-a mutat la
Tripoli, în
Libia. În timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Barbar cu
Statele Unite ale Americii aceşti piraţi au atacat
vasele din
Marea Mediterană. Sub pretextul unui dispreţ asupra
consulului lor,
francezii au invadat ţara în
1830; oricum, rezistenţa intensă din partea unor aşa de mare personalităţi precum emirul
Abd el-Kader a reuşit să împiedice cucerirea rapidă, tehnic finalizată doar în
anii 1900 când ultimul Tuareg a fost cucerit. Între timp, francezii au făcut
Algeria parte integrantă din Franţa, statut care s-a sfâşit doar la căderea
celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din
Franţa,
Italia,
Spania şi
Malta s-au mutat peste
Mediterană pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coastă şi au ocupat cele mai bogate părţi ale oraşelor algeriene, beneficiind de confiscarea ţinuturilor comunale realizată de guvernarea franceză. Persoanele cu descendenţi europeni (aşa numiţii pieds-noirs) cât şi evreii algerieni nativi au fost cetăţeni francezi de la sfârşitul
secolului al XIX-lea; în constrast cu aceasta, marea majoritate de musulmani algerieni au rămas în afara legilor franceze şi nu au posedat nici cetăţenia şi nici dreptul de a vota; deşi au putut cere cetăţenia totală începând cu 1865, doar puţini au ales această mişcare. În
1954, Frontul Naţional de Eliberare (FLN) a lansat Războiul Algerian de Independenţă, un
război de gherilă; după aproape un deceniu de lupte urbane şi rurale, au reuşit să-i învingă pe francezi în
1962. Majoritatea din cei 1.025.000 de pieds-noirs, precum şi 91.000 harkis (Musulmani algerieni pro-Franţa care serveau în armata franceză), împreună formând aproape 10% din populaţie în
1962, au părăsit Algeria pentru a se stabili în
Franţa, în doar câteva luni, la mijlocul
acelui an. Primul
preşedinte algerian, conducătorul FLN Ahmed Ben Bella, a fost înlocuit de fostul său aliat, ministrul apărării Houari Boumédiènne în
1965. Ţara s-a bucurat apoi de 25 de ani de stabilitate relativă sub socialismul unipartid al lui Boumédiènne şi a succesorilor acestuia. În
1990, Algeria a avut parte de un violent
război civil după ce
armata a încercat să nu permită unui partid politic islamist, Frontul Salvării Islamice să preia puterea ca urmare a primelor alegeri multi-partid din ţară. Mai mult de o sută de mii de persoane au fost ucise, majoritatea în masacre ale civililor provocate de grupuri de
gherilă sau Grupul Islamic Înarmat. Politica Articol principal: Politica Algeriei Şeful statului este preşedintele republicii care este ales pentru un termen de cinci ani cu posibilitatea de prelungire pentru încă un mandat. Algeria are vot universal. Preşedintele este şeful Consiliului de Miniştri şi al Înaltului Consiliu de Securitate. El numeşte primul ministru care este, de asemenea, şef al guvernului. Primul ministru numeşte miniştri din consiliu. Parlamentul algerian este bicamercal, format din camera inferioară, Adunarea Naţională a Poporului (APN), cu 280 de membri şi camera superioară, Consiliul Naţiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odată la cinci ani. Diviziuni administrative Articol principal:
Listă de provincii algeriene Algeria este divizată în 48 de
wilaya-uri (
provincii):- Geografie Articol principal: Geografia Algeriei Cea mai mare parte a zonei de coastă este deluroasă, uneori chiar muntoasă, acolo existând câteva porturi importante. Zona de la sud de coastă, cunoscută ca Tell, este fertilă. Mai spre sud în încep
munţii Atlas şi deşertul
Sahara.
Alger,
Oran şi
Constantine sunt principalele oraşe.
Clima Algeriei este caldă şi aridă, deşi climatul de coastă este blând, zonele muntoase pot fi sever friguroase în timpul iernii. Algeria este zona de acţiune a vântului sirocco, un vânt aducător de praf şi nisip comun în special vara. Vezi de asemenea: Puncte extreme ale Algeriei Economie Articol principal: Economia Algeriei Sectorul hidrocarburilor este sufletul economiei, acesta creează 60% din veniturile pentru buget, 30% din
produsul intern brut şi peste 95% din veniturile din export. Algeria are locul cinci ca mărime de rezerve naturale de benzina în lume şi este al doilea mare exportator de petrol; este a 14-a ţară din lume după rezervele de petrol. Indicatorii financiar-economici ai Algeriei s-au îmbunătăţit la mijlocul anilor
1990, în parte datorită politicii recormatoare a
Fondului Monetar Internaţional. Finanţele Algeriei în
2000 şi
2001 au beneficiat de mărirea preţurilor petrolului şi politica fiscală a Guvernului care a dus la mărirea exportului şi micşorarea datoriilor externe.
Guvernul a continuat eforturile de diversificare a economiei prin atragerea investitorilor atât interni cât şi străini în afara sectorului energetic ceea ce a avut efect în scăderea ratei şomajului şi îmbunătăţirea standardelor de viaţă. În 2001, s-a semnat un Tratat de Asociere cu
Uniunea Europeană care eventual va micşora tarifele şi va spori schimbul de mărfuri. Demografie Articol principal: Demografia Algeriei Aproape 90% dintre algerieni trăiesc în nord, zona de coastă deşi sunt aproape un milion şi jumătate de persoane care trăiesc în deşertul din sud, majoritatea în
oaze. Populaţia mixtă arabă şi berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricţionate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor. Limba Articol principal: Limbile Algeriei
Limba oficială este
limba arabă, vorbită de nativi în dialectul ("
Darja") de aproximativ 80% din populaţie; cealaltă parte de 20% vorbeşte
limba berberă, limbă naţională oficială.
Limba franceză este cunoscută din şcoală, dar este rar întâlnită ca
limbă nativă. Cultura Articol principal: Cultura Algeriei Vezi de asemenea: Muzica Algeriei,
Listă de scriitori algerieni, Islamul în Algeria. Patrimoniul mondial UNESCO Pe lista patrimoniului mondial
UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Algeria:Fortificaţia montană Beni Hammad (1980)Picturile rupestre de la Tassili n’Ajjer (1982)Valea M'zab (1982)Ruinele romane de la Djemila (1982)Vechiul oraş Tipasa (1982) (ruinat)Ruinele romane de la Timgad (1982)Oraşul vechi (Casbah) din Alger (1992) Alte subiecte Comunicaţii în AlgeriaForţele armate ale AlgerieiRelaţii internaţionale ale AlgerieiArheologia Algeriei
Listă de oraşe în AlgeriaListă de state suverane Legături externe
Open Directory Project]*
Portal Mapamond: Date generale]*
Ministerul român al Afacerilor extene]*
Îndrumar de afaceri]Document elaborat de Ministerului Comerţului din România
CIA - The World Factbook -- Algeria]*
Library of Congress Country Study - Algeria]*
Arab Gateway - Algeria]*
LookSmart - Algeria]*
Open Directory Project - Algeria] Yahoo! - Algeria] allAfrica.com - Algeria] Yahoo! Full Coverage - Algeria] World History Blog - History of Algeria] Wikitravel about Algeria] WorldAtlas] Algeria Watch] Site-uri oficiale ale Algeriei
El Mouradia]- Site-ul oficial al preşedintelui
Adunarea Naţională a Poporului]- Site-ul oficial al parlamentului
The Official Gateway]
Mai multe la Wikipedia.org...
Free Download Now!
