APARTENENŢĂ

s. f., g.-d. art. apartenénţei; pl. apartenénţe

s. provenienţă. (Care este ~ acestui utilaj?)

s. f.
1. faptul de a aparţine cuiva, de a ţine de ceva.
2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulţime. (fr. appartenance, it. appartenenza)

apartenenţe, s.f. Faptul de a ţine, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. - Din fr. appartenance.

v. apartenenţă

v. apartenent