APARIŢIE

s. f. (sil. -ţi-e), art. aparíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aparíţiei; pl. aparíţii, art. aparíţiile (sil.-ţi-i-)

s.
1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.)
2. ivire, (fig.) geneză, încolţire, înfiripare, năştere. (Istorica ~ a unei idei măreţe.)
3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.)
4. v. fantomă.

s. f.
1. faptul de a apărea.
2. ieşire de sub tipar; publicare. (fr. apparition, lat. apparitio)

apariţii, s.f.
1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire.
◊ Moment iniţial al unui proces în curs de dezvoltare.
2. Ieşire de sub tipar a unei cărţi, a unui periodic etc.; publicare. - Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.

dispariţie