APARENŢĂ

s. f., g.-d. art. aparénţei; pl. aparénţe

s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)

s. f. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.
◊ în ~ = la prima vedere. (fr. apparence, lat. apparentia)

aparenţe, s.f. Înfăţişare exterioară (şi adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva.
◊ Loc. adv. În aparenţă = după exterior, la prima vedere.
◊ Expr. A salva aparenţele = a reuşi să dea unui lucru, unei situaţii etc. o înfăţişare care să ascundă o realitate neplăcută. - Din fr. apparence , lat. apparentia.

v. aparenţă

v. aparent