APARATURĂ

s. f., g.-d. art. aparatúrii; pl. aparatúri

s. (TEHN.) aparataj. (O ~ modernă.)

s. branişte, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiaţi se numeşte ~.)APĂRĂTURĂ2 s. v. fortificaţie, întăritură.

s. f. ansamblul aparatelor care asigură funcţionarea, controlul şi reglarea unei maşini sau instalaţii. (germ. Apparatur)

aparaturi, s.f. Totalitate a aparatelor care asigură funcţionarea şi controlul unei anumite instalaţii, maşini etc.; p.ext. aparataj. - Din germ. Apparatur.

aparatúri, s.f. (înv. si pop.)
1. piedica, obstacol
2. loc aparat de o îngraditura
3. protectie, aparare
4. fortificatie, fort
5. padure taiata acolo unde nu umbla oamenii