APĂRĂTOR

adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. şi pl. apărătoáre

s.
1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul său.)
2. v. avocat.
3. v. fundaş.

-OARE
apărători, -oare, adj., subst.
1. adj. Care apără sau protejează.
2. S.m. şi f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
◊ Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei.
◊ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaş.
3. s.n. şi f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. - Apăra + suf. -ător.

atacant

v. apărător