ANUMIT

adj. m., pl. anumíţi; f. sg. anumítă, pl. anumíte

adj.
1. anume, aparte, deosebit, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.)
2. cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)
3. oarecare, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreţ.)

-Ă , anumiţi, -te, adj.
1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă.
◊ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel.
2. Unul, oarecare. Anumiţi oameni. - Anume + suf. -it (după germ. bestimmt).

v. anumit