ANTERIU

s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele

s. reverendă, sutană, (Ban. şi Transilv.) mintie, (înv.) libadea. (~ preoţesc.)

anterie, s.n. Haină lungă purtată de preoţii ortodocşi; sutană.
◊ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români.
◊ Haină lungă puurtată în trecut de lăutari. [Var.: anteréu s.n.] - Din tc. anteri.

v. anteriu