ANORGANIC

(chim) anorganic
  

adj. (sil. mf. an-) › organic

adj. mineral, neorganic. (Substanţă ~.)

adj. (despre corpuri) lipsit de însuşirile materiei vii; o chimie ~ ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (fr. anorganique)

-Ă
anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) în compoziţia cărora intră numai substanţe din regnul mineral.
◊ Chimie anorganică = chimie a corpurilor minerale; chimie neorganică. - Din fr. anorganique