ANGAJAMENT

s. n., pl. angajaménte

s.
1. asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) tagădaş, (Mold.) juruinţă, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalâm. (Şi-a ţinut ~ul.)
2. îndatorire, obligaţie, sarcină, (pop.) legătură. (Ce ~e ai?)

s. n.
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
◊ obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
2. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
3. punere a pucului sau a mingii în joc. (fr. engagement)

angajamente, s.n.
1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva.
2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care prevede condiţiile de angajare.
3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. - Din fr. engagement.

v. angajament