ANCRASA

vb., ind. prez. 3 sg. ancraseáză

vb. refl.
1. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi. (fr. encrasser)

pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. şi refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurităţi (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcţionare. - Din fr. encrasser.

v. ancrasa