ANCORA

În domeniul naval, o ancoră este o piesă, grea şi rezistentă, turnată, sau forjată, din oţel, care, lăsată pe fundul apei cu ajutorul unui lanţ sau cablu, asigură staţionarea navei sau ambarcaţiunii.
Mai multe la Wikipedia.org...

Cuvântul ancoră se poate referi la:Ancoră, este un termen naval, piesă folosită la staţionarea navelor.Ancoră (construcţie), cablu cu care se fixează un element de construcţie.Ancoră (pescuit), piesă metalică cu trei cârlige, folosită la pescuitul unor peşti răpitori.
Mai multe la Wikipedia.org...

vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. şi pl. ancoreáză

s. f., g. d. art. áncorei; pl. áncore

s. (MAR.) (înv. şi reg.) rac, (înv.) cătuşă, mâţă.

vb.
I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (it. ancorare)

s. f.
1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuţite, pentru a fixa o navă.
2. cablu care întăreşte anumiţi stâlpi, construcţii înalte etc.
◊ piesă de oţel care întăreşte legătura dintre elementele unei construcţii. (it., lat. ancora)

ancorez, vb. I.
1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
◊ Tranz. şi refl. Fig. A (se) fixa.
2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). - Din ancoră.

ancore, s.f.
1. Piesă grea de metal cu braţele ca nişte gheare, care se coboară cu un lanţ, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agaţă pentru a ţine nava în loc.
◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă).
2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme.
◊ Cablu care fixează stâlpi, coşuri înalte de fabrică. - Din it., lat. ancora.