ANAGRAMA

vb. (sil. -gra-), ind, prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. şi pl. anagrameáză

s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme

s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)

vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (fr. anagrammer)

s. f.
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
◊ cuvântul obţinut.
2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles. (fr. anagramme)

anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. - Din anagramă.

anagrame, s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
◊ Cuvânt obţinut prin această schimbare.
◊ Joc distractiv care foloseşte acest procedeu. - Din fr. anagramme.

v. anagrama

v. anagramă