AMPLIFICATOR

adj. m., pl. amplificatóri; f. sg. şi pl. amplificatoáreamplificatór2 s. n., pl. amplificatoáre

-oare
I. adj. care amplifică; amplificativ.
II. s. n. aparat, dispozitiv electric care măreşte valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. (fr. amplificateur)

amplificatoare, adj., s.n.
1. adj. Care are proprietatea de a amplifica.
2. s.n. Aparat sau maşină electrică ce măreşte valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată.
◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepţii îmbunătăţite a posturilor locale sau pentru recepţia posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. - Din fr. amplificateur.

v. amplificator