AMORSA

vb., ind. prez. 1 sg. amorséz, 3 sg. şi pl. amorseáză

s. f., g.-d. art. amórsei; pl. amórse

s. v. nadă.

vb. tr.
1. a pune o amorsă (1).
2. a începe unele lucrări de construcţii sau amenajări genistice.
3. a provoca declanşarea unei acţiuni. (fr. amorcer)

s. f.
1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
◊ cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
2. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
◊ (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
3. ~ a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
4. nadă, momeală (pentru peşti).
5. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program. (fr. amorce)

amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti şi provoca un fenomen (explozie, reacţie chimică etc.) printr-o acţiune exterioară. - Din fr. amorcer.

amorse, s.f.
1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv.
2. (În sintagma) Amorsa drumului = porţiune din traseul unui drum la intrarea în oraşe, care are de obicei o lăţime mai mare decât restul traseului.
3. Nadă, momeală (la pescuit). - Din fr. amorce.

v. amorsa

v. amorsă