AMORŢI

vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amorţésc, imperf. 3 sg. amorţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amorţeáscă

vb.
1. a insensibiliza. (Anestezicul ~ ţesutul dureros.)
2. a înţepeni, a paraliza. (Gerul îi ~ buzele.)

amorţesc, vb. IV. Intranz. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil.
◊ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare.
◊ Fig. A-şi pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. - Lat. *ammortire (= admortire).

a se dezmorţi

v. amorţi