AMIAZĂ

s. f., g.-d. art. amiézii; pl. amiézi

s. v. prânz.

amiezi, s.f.
1. Mijlocul zilei, momentul înălţării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12).
◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului.
◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei.
2. (Concr.) Zenit.
3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz.
4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s.n., amiázi, amiázăzi s.f.] - Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem).

v. amiază