AMIABIL

adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile

adj. v. binevoitor.

adj. înţelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (fr. amiable)

-Ă
amiabili, -e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor.
◊ (Adverbial) Prieteneşte.
◊ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] - Din fr. amiable.

v. amiabil