AMENDA

(a aplica amendă, a îmbunătăţi) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. şi pl. amendeáză

s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

vb. a penaliza, (înv. şi reg.) a globi, a ştrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

s. penalitate, penalizare, (rar) penalizaţie, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) ştraf, (prin Transilv.) birşag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

1 vb. tr. a aplica o amendă. (amendă) amenda 2 vb. tr.
1. a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).
2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.
3. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare. (fr. amender)

s. f.
1. sancţiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaştere în public a unei fapte. (fr. amende)

amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. - Din amendă.

amenzi, s.f. Pedeapsă în bani. - Din fr. amende. AMENDA2 , amendez, vb. I. Tranz.
1. A îmbunătăţi, a modifica prin amendamente (1 ) un text, mai ales o lege.
2. A îmbunătăţi unele însuşiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2 ). - Din fr. amender.

v. amenda

v. amendă