AMBULATORIU

adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. ambulatóriiambulatóriu2 s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)

-ie
I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
◊ (zool.; despre organe) care serveşte la mers.
◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
II. s. n. dispensar. (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

-IE
ambulatorii, adj., s.n.
1. adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare.
2. s.n. Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală, fără ca aceştia să fie internaţi în spital. - Din fr. ambulatoire , lat. ambulatorius.

v. ambulatoriu

ambulatorio