AMBULACRU

s. n. (sil. -cru), art. ambulácrul; pl. ambulácre

s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoţie la echinoderme. (fr. ambulacre)

ambulacre, s.n. Organ în formă de tub subţire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor şi servind la locomoţie, respiraţie şi pipăit. - Din fr. ambulacre.

v. ambulacru