ALTERAŢIE

s. f. (sil. -ţi-e), art. alteráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. alteráţiei; pl. alteráţii, art. alteráţiile (sil. -ţi-i-)

s. (MUZ.)
1. accident.
2. alteraţie mixtă v. becar.

s. f. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali. (fr. alteration, lat. alteratio)

alteraţii, s.f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenţionale, înălţimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălţimii unui sunet; accident. - Din fr. altération.

v. alteraţie