ALITERAŢIE

Aliteraţia (, ) este o figură stilistică rezidând în efectele eufonic-imitative, îndeosebi, în vers, obţinute de către autor prin alegerea măiestrită a unor cuvinte în care se repetă anumite vocale / consoane, ori grupuri de sunete, „în sugestie onomatopeizatoare“, spre a face să reverbereze mai profund în receptor atmosfera / tensiunea poematică.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f. (sil. -ţi-e), art. aliteráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aliteráţiei; pl. aliteráţii, art. aliteráţiile (sil. -ţi-i-)

s. f.
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
◊ tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (fr. alliteration)

aliteraţii, s.f.
1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă.
2. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. - Din fr. allitération.

v. aliteraţie