ALINIA

vb. › linia

vb. a (se) înşira, a (se) înşirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. şi reg.) a (se) şirui. (S-au ~ în tăcere.)

vb.
I. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.
II. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
III. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)

aliniez, vb. I.
1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă.
◊ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi.
◊ Tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită.
2. Refl. (Despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare. [Pr.: -ni-a] - A3 + linie (după fr. aligner).

v. alinia