ALESĂTURĂ

s. f., g.-d. art. alesătúrii; pl. alesătúri

alesături, s.f. Procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare româneşti prin separarea şi îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală şi de băteală.
◊ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. - Ales2 + suf. -ătură.

v. alesătură