ALERGĂTURĂ

s. f., g.-d. art. alergătúrii; pl. alergătúri

s.
1. alergare, fugă, goană, umblătură, umblet, (reg.) ştrapaţ, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ştrapă. (După ceasuri de ~ şi-a rezolvat problema.)
2. cursă, drum. (A făcut două ~ în piaţă.)
3. v. fugă.

alergături, s.f. Alergare.
◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă.
◊ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino.
◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la toate corvezile. - Alerga + suf -ătură.

v. alergătură