ALERGĂTOR

adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. şi pl. alergătoáre

-OARE
alergători, -oare, adj., subst.
I. adj. Care aleargă.
◊ Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede.
II. S.m. şi f.
1. Atlet care concurează la probe de alergări.
2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj).
3. Cal de curse.
III. S.f.
1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de ţesut ţărăneşti.
2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. - Alerga + suf. -ător.

v. alergător

corridore