ALCĂTUI

(a face, a se învoi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alcătuiésc, imperf. 3 sg. alcătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. alcătuiáscă

vb.
1. v. crea.
2. v. redacta.
3. a concepe, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecţie de folclor.)
4. a compune, a construi. (A ~ o frază.)
5. v. constitui.
6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elementele care ~ un ansamblu.)
7. v. compune.

alcătuiesc, vb. IV. Tranz.
1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe.
◊ Refl. A lua fiinţă, a se forma.
2. A forma împreună; a constitui.
◊ Refl. A fi format, a consta din...
3. A strânge, a aduna; a aranja. - Din magh. alkotni. ALCĂTUI2 , alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înţelege, a se învoi. - Din magh. alkudni.

v. alcătui