ALBURN

s. n., pl. albúrnuri

s. (BOT.) (reg.) albeţ, albuleţ.

s. n. strat lemnos situat între scoarţa unui arbore şi inima lui. (it. alburno, lat. alburnum)

alburnuri, s.n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac, prin care trec apa şi sărurile minerale; albeţ, albuleţ. - Din it. alburno , lat. alburnum.

v. alburn