ALĂTURA

vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. şi pl. alătură

vb.
1. v. anexa.
2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

alătur, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi.
◊ Tranz. A adăuga, a anexa.
◊ Tranz. Fig. A compara, a confrunta.
◊ Refl. A adera la o cauză, la o mişcare etc. [Var.: lăturá vb. I] - Din alături.

v. alătura