AGITA

vb., ind. prez. 1 sg. agít, 3 sg. şi pl. agítă

vb.
1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.)
2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. şi Bucov.) a (se) cobâlţâi. (~ lichidul din eprubetă.)
3. v. stârni.
4. v. flutura.
5. a se frământa, a se nelinişti, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Nu te mai ~ atâta!)
6. v. forfoti.
7. v. instiga.
8. a se mişca. (Masele se ~.)

vb.
I. tr.
1. a clătina, a flutura.
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
◊ a produce vâlvă în public.
II. refl. (fam.) a se frământa.
◊ a se zbuciuma, a fi neliniştit. (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

agít, vb. I.
1. Tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa.
◊ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într-un vas).
2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate, sub impulsul unor enervări.
3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma.
4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a aţâţa, a răzvrăti. - Din fr. agiter , lat. agitare.

a (se) calma,
(se) linişti,
a (se) potoli

a (se) astâmpăra,
a se domoli,
a se potoli