AFON

adj. m., s. m., pl. afóni; f. sg. afónă, pl. afóne

adj. v. surd.

adj.
1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie.
◊ care n-are voce sau simţ muzical.
2. consoană ~ ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)

-Ă
afoni, -e, adj., s.m. şi f.
1. (Persoană) care suferă de afonie.
◊ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce.
2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. - Din fr. aphone.

v. afon