AFLA

vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. áflu, 3 sg. şi pl. áflă

vb.
1. v. găsi.
2. a se auzi, (fig.) a răsufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.)
3. a descoperi, a ghici, ( rar) a bănui. ( Ai ~ ce am vrut să spun.)
4. a cunoaşte, a şti. (Vrei să ~ adevărul?)
5. a auzi, a şti, (înv. şi pop.) a oblici. (Să ~ cu toţii ce-ai făcut.)
6. a găsi, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i poată vorbi.)
7. v. inventa.
8. a exista, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.)
9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.)
10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.)
11. v. pomeni.
12. v. situa.
13. v. consta.
14. v. primi.

áflu, vb. I.
1. Tranz. şi intranz. A lua cunoştinţă despre ceva; a căpăta informaţii, veşti, noutăţi despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziţie, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuţie sau într-o acţiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuţie. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat!
4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. - Lat. afflare "a sufla spre ceva, a atinge cu respiraţia".

a absenta,
a lipsi

v. afla