Grupul de majuscule ADN este binecunoscutul acronim pentru acidul dezoxiribonucleic. Noţiunea de acid dezoxiribonucleic desemnează una dintre cele mai complexe molecule organice, substanţă care se găseşte în fiecare
celulă a unei fiinţe vii şi care este esenţială pentru identitatea oricărui organism, de la
Euglena viridis, micuţa fiinţă unicelulară aflată la graniţa dintre plante şi animale, la
Homo sapiens sapiens, omul contemporan. Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o polinucleotidă, adică un compus în structura căruia se repetă un set limitat de macromolecule numite nucleotide; în acest sens, el este definit ca fiind un copolimer statistic (copolimer = polimer în compoziţia căruia se repetă mai multe "motive" (monomeri); în cazul particular al ADN-ului, monomerii sunt nucleotidele; statistic = monomerii se repetă de manieră aleatorie în lanţul polimer, fără ca ei să fie dispuşi alternativ sau după oricare alt aranjament repetitiv, cum se întâmplă, de exemplu, în etilen-acetatul de vinil (EVA) sau în acronitril-butadien-stiren (ABS)). Nucleotida ca unitate de bază a ADN-ului este o macromoleculă organică (o N-glicozidă) compusă (prin policondensare) dintr-un carbohidrat, adică o glucidă (mai exact o monozaharidă), de tipul pentoză (în formă furanozică), o bază azotată heterociclică ("inel" sau "ciclu" aromatic în 6 atomi) de tipul pirimidinei sau o variantă a acesteia condensată cu inelul imidazolic numită purină şi un rest de acid fosforic (esterificat cu unul din hidroxilii pentozei), adică un " grup fosfat ". Pentozele care intră în structura ADN-ului sunt 2-dezoxi-D-riboză (pentru acidul nucleic tip ADN) sau D-riboză (pentru acidul nucleic tip ARN). Două dintre bazele heterociclice azotate ale ADN-ului sunt purinice (adenina şi guanina), iar alte două sunt pirimidinice (citozina şi timina). În ARN, uracilul înlocuieşte timina. În cadrul elicei caracteristice care sugerează o scară spiralată, resturile pirimidinice ale monomerului sunt orientate spre interior, formând cu resturile purinice ale celuilalt monomer "treapta" scării, în timp ce pentozele formează braţele acesteia, de la o dublă unitate la alta (adică de la un cuplu purinic-pirimidinic) legătura fiind realizată de grupările fosfat (prin atomii lor de oxigen). Legăturile dintre resturile de purine şi pirimidine sunt de natură moleculară şi nu chimică, ele fiind legături de hidrogen.
Mai multe la Wikipedia.org...
Free Download Now!
