ADĂPOST

s. n., pl. adăpósturi

s.
1. v. aşezare.
2. culcuş, sălaş, (înv. şi reg.) strat, (Transilv.) cotrog. (~ pentru animale.)
3. v. găzduire.
4. azil, refugiu, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (Îşi caută departe un ~.)
5. (înv. şi pop.) scuteală. (Intră la ~, ca să nu-l plouă.)
6. (pop.) fereală. (La ~ de orice priviri.)

adăposturi, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăposteşte cineva.
◊ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene.
◊ Ocrotire. A da cuiva adăpost.
◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti; fig. a preveni un neajuns. - Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.

v. adăpost