ACULTURAŢIE

s. f. (sil. -ţi-e), art. aculturáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aculturáţiei; pl. aculturáţii

s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. (fr., engl. acculturation)

s.f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială şi spirituală sau a întregii culturi a unei comunităţi aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. - Din fr. acculturation.

v. aculturaţie