ACUITATE

s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. acuităţii

s.
1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) penetranţă, sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.)
2. v. simţ.

s. f.
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (fr. acuite)

s.f.
1. (Livr.) Capacitate a organelor de simţ de a percepe excitaţii oricât de slabe şi de a diferenţia excitaţii foarte asemănătoare între ele; ascuţime, agerime.
◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios.
2. Grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] - Din fr. acuité.

v. acuitate