ACREDITARE

s. f. (sil. -cre-) › creditare

s. f. acţiunea de a acredita.
◊ scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic. (acredita)

acreditări, s.f. Acţiunea de a acredita.
◊ Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. - V. acredita.

v. acreditare

v. acreditar